Marea și cerul

Când marea în zbucium își unduie valul

Și gândul se frânge de ultimul mal,

Toți pescărușii înaltă iar zborul

Spre cerul de pace, spre cerul opal!

Soarele curge în mare și tace.

O îmbrățișare acum o să-i dea

E clipa acesta înaltă, senină,

În veșnicie pe suflet să-ți stea!

Marea și cerul, pe frunte albastru,

O simbioză scaladată-n lumini

Pescarul se plecă, pios curge harul,

Undița parcă se înaltă-n sublim…

Vântul adie, cu briza ce -aduce

Scoica ce poartă o perlă în ea,

E lacrima mării ținută-n adâncuri

Șirag de mărgele, ofranda să-ți dea!

Luna se înaltă, pe tronul ceresc

Stele aprinse, îmbracă cortina

Decorul acesta atât de firesc…

Noaptea își pune discret pelerina!

Când marea în zbucium își unduie valul,

Și gândul se frânge de ultimul mal

Toți pescărușii înaltă iar zborul

Spre cerul de pace, spre cerul opal…

23.07.2020

foto sursa internet

Camelia Cristea