Am
pus ranița pe umeri
Și-
am plecat în lumea mare,
Caut
brațul de lumină
Și
un răsărit de soare.
În
cazarmă, la comandă,
Tot
aud necontenit…
Că
dușmanul e un virus
Ce
prin lumea s-a pitit!
Trec
soldații zile grele...
Cu
tăciuni aprinși pe suflet,
Arșița
toridei veri,
Le-a
mai potolit din umblet!
La
raport, scriu cu senin,
Că
e vară și e mare...
De
tăcere și surghiun,
Valul
trece și mă doare!
Scot
din raniță cuvântul
Îmbrăcat
în dalbe flori,
Curcubeul
tot așteaptă...
Să
apară după nori!
Plouă,
fulgeră și tună,
În
Cuvânt e vreme bună!
Un
soldat pe umeri poartă,
Ranița
și-o sfântă hartă!
Cu
busola rugăciunii,
Printre
viruși și ispite
A
bătut cărări prin suflet
Zile
albe, primenite…
Am
pus ranița pe umeri
Și-
am plecat în lumea mare,
Caut
brațul de lumină
Și
un răsărit de soare.
23.07.2020
foto
sursa internet
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu