Trec...

 

Trec cârduri de cocoare

În zbor cu anii mei,

Azi gândul parcă doare,

Că-i simt că sunt mai grei.

Și totuși bucuria,

În mine-și face templu

Apusul să ne fie

Mereu un bun exemplu.

Copii noștrii muguri,

Vlăstare dau în floare

Și grija, parcă crește

Se face tot mai mare…

Pe umeri poartă munții

Și lumea o tot schimbă,

Un zâmbet mai șăgalnic

Se-arată într-o oglindă!

Un ghiocel tomnatic,

Îmi crește chiar în suflet

Să nu mă împovărez

Cu al anilor mei umblet...

Văd zmeul care zboară

Cu aripi de lumină,

Copilul, e un înger

Și n-are nicio vină!

E toamnă mă trezesc,

Trec cârduri de cocoare

Iar frunza prin rugină

Se leagănă și doare...

https://confluente.org/camelia_cristea_1601212700.html

02.09.2020

foto sursa internet

Camelia Cristea