Serenadă

Într-un mac aprins de dor

Vara și-a lăsat iubirea,

Spre uimirea tuturor

Împlinește totuși firea.

Spicele de grâu în grabă,

Întorc capul cu mirare

Dintr-o frunză arămie,

Toamna sprintenă apare!

În livada de pe deal

Merele stau înroșite

Unele sunt derutate,

Au rămas doar pârguite.

Prune brumării aștepta

Se le prindă mâna dreptă,

Și-n borcane colorate

Să se vadă aranjate…

Via rodul pregătește

Pentru cel ce mai trudește,

Și-n butoiul pântecos

Pune vinul cel gustos!

În gutui se coace lampa

Pentru iernile târzii

Când în iureșul tăcerii

Printre gânduri ai să-mi vi.

Harnică, dar și frumoasă,

Toamna îmbrăcată-n flori

A venit la mine-n casă

Ca într-o zi de sărbători.

Printre crengile aplecate,

Vântul cânt-o serenadă

Amintirea unei veri

Ce-a plecat, în mare grabă.

01.09.2020

foto sursa internet

Camelia Cristea

https://confluente.org/camelia_cristea_1598964573.html