Am fost căndva o
pajiște înflorită,
Și au crescut pe
alocuri buruieni
Firul ierbii
grabnic se usucă,
Trecem fără vlagă,
tulburate vremi.
Am fost trup și
suflet, căntec de iubire,
Note muzicale, în acord perfect,
Partitură ștearsă. Doar în amintire,
Se aud ecouri.
Oare tu mă chemi ?
Am atins în vise soarele și luna,
Cerul plin de
stele, toate strălucind
Se deșiră firul,
asta este vrerea
Înrămez trecutul. Astăzi e declin.
Am clădit castele, turnuri efemere
Toate sfărămate,
valurile trec
A rămas în urma flacăra tăcerii
Undele albastre,
soarta ne-o petrec.
Înfloresc castanii, plopii fără soț
Trec pe rănd iubiții, cum și noi am fost
Se scriu iar poeme, cărțile-s deschise
Visele frumoase nu sunt interzise.
Verbul a iubi se
conjugă rar,
Unii sunt sărmani,
nici nu au habar
Leșul iernii
pleacă, căntă ciocărlia
Și-n decor
reintră iarăși bucuria !
05.04.2014
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu