Mi-e dor de Mama,

Răpuși de boli și ruginți ca fierul,

Părinții noștrii se duc rănd, pe rănd,

Se scutură peste morminte

Cireșii primăverii lăcrimănd.

Cu fiecare clipă care trece,

Mă simt mai rece, mai străin, mai gol,

Să fii copil făr de părinte,

E ca un cor, ce n-are dirijor !

Eu știu că arde-o lumănare-n ceruri,

E sufletul de veghe-n  galaxii,

La noapte să-mi apari în vise Mamă,

Să îmi dezlegi în taină tot misterul.

De dorul tău, am sufletul în lacrimi,

Și pleoapele îmi sunt căzute,

Te caut iar cu-n frigurare

În amintirea zilelor trecute.

Mă iartă Mamă, că iți dau de veste,

Că despărțirea e cumplit de grea,

Pe un peron în gara infinită, rece,

Trece un tren…, dar nu vrea să mă ia….

Mă iartă Mamă, că iți dau de veste,

Dar despărțirea e cumplit de grea,

26.03.2014

(Dorul unui Prieten, a cărui Mamă, a plecat…la Domnul)

foto internet

Camelia Cristea