Piatră,
piatră şi iar piatră, ce te-aş mai lovi o dată
Să
curgă apă cea bună, să scăpăm lumea de ură.
Unde-i
Moise cu toiagul? Să te crape piatră-n două
Să
curgă şiroi de ape, setea nouă să ne adape?
Între
două pietre iar, plânge Ana cu amar
El
Manole o zideşte casa nu se prăbuşeşte.
Piatră,
piatră şi iar piatră, dă-mi răbdarea ta odată
Că
sunt iarăşi încercată, viaţă noastră e furată.
Piatră
tu să stai de strajă, lumea nu mai este trează.
Cel
de sus ne mai veghează şi cu-amar, în cer oftează!
Piatră,
piatră şi iar piatră, taină ta să ne-o spui toată,
Să-ndurăm
şi noi că tine, să ne fie-n viaţă bine!
http://confluente.ro/Camelia_cristea_1398444909.html
foto internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu