luni, 26 mai 2014

Eu cred


Aseară tu ai răsturnat un munte
Şi câmpul tot l-ai pus într-un picior
O mare cu valurile ei toate
Stă resemnată acum într-un ulcior.

Nu am crezut că vine muntele la mine,
Şi că-n livezi de vişini pârguite mai încap,
Că fluturi roz cu aripi diamante
Mă poartă în palate de smarald.

Nu am crezut că în cenuşă arde focul
Şi macii se aprind spre asfinţit,
Că-n iureşul furtunii se încinge jocul
Şi frunzele valsează la sfârşit.

Nu am crezut că merele-s de aur,
Că Prăslea poate fi atâta de voinic,
Că-n lupta el doboară şi-un balaur
Iar şerpii de frică lui au amuţit.

Acum eu cred că totu-i cu putinţă
Şi-n flacăra aprinsă de idei,
Las o fereastră larg deschisă
Albastrul cerului să scrie în condei.

26.05.2014
foto  internet

 
Camelia Cristea