sâmbătă, 17 mai 2014

Împacare



Iau masca împăcării azi cu mine,
Inevitabil tu o să mă crezi.
Conjug iluzia şi o cer prefaţă,
Iar lacrimei îi spun să scrie în condei.

Îţi las zălog iubirea mea curată
Din temniţă acum am evadat,
Un lacăt a rămas închis pe poartă
Poate ndva, eu cheie am să mă fac.

Pendula-i aţipită-ntr-un ceasornic
Rugina-i picurase peste gene,
Viorile păreau neprihănite,

Zburau şi corzile din ele.

Mă iartă împăcare şi mă ceartă,
Dar macii toţi au adormit pe câmp,
Sărutul lor îl simt pe mâna dreaptă,
Dar vorbele rostite... sunt aripă de vânt!



Camelia Cristea
16.05.2014