marți, 20 mai 2014

Ruga serii


Mă-nchid în ruga cea de seară,
Să vină îngerii cu alăute,
În inimă să se pogoare,
Să alunge grijile de multe.

Chimval răsunător cuvântul,
Fă să aducă alinare,
Să mângâie durerea lumii
Corvoada ei de întâmplare.

Şi serafimi îngenucheați
Îţi cer milostivire Doamne
Se ceartă fraţii, între fraţi,
Tu pune flori de împăcare.

Mironosiţele femei,
Aprind iar candela iubirii,
Din rătăcirea de idei
înfloresca iarăşi crinii.

Toţi sfinţii străjuiesc altare,
Iar flacăra se înteţeşte,
Să ardă reaua întâmplare
Şi gândul care pribegeşte.

Într-un buchet de rugi aprinse
Coboară cerul pe pământ,
Furtuna iar se potoleşte,
Iar ploile... tăcute plâng.

 foto internet

19.05.2014

Camelia Cristea