Să-mi dai de veste când ai să revii,
Să te aştept în gara nostra mică,
Trenuri
grăbite, eterne nostalgii,
De timp n-am să mai fac risipă.
Mai stau regrete, atârnând de uşi
Restantiere la clipa de trăire,
Batistele prind lacrimi în palmele
căuși,
El trubadurul scrie, catrene de iubire.
Un pasager ce este clandestin,
Stă izolat pe ultima banchetă
Biletele s-au terminat de mult,
Iar destinaţia, nu poate fi secretă.
Coboară pe ascuns şi înserarea,
Doar roţile de tren mai glăsuiesc
În gara mică, ţipă resemnarea,
Trenuri
grăbite, nu se mai opresc...
foto internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu