marți, 13 mai 2014

Grăbite trenuri


Să-mi dai de veste când ai să revii,
Să te aştept în gara nostra mică,
Trenuri grăbite, eterne nostalgii,
De timp n-am să mai fac risipă.

Mai stau regrete, atârnând de uşi
Restantiere la clipa de trăire,
Batistele prind lacrimi în palmele căuși,
El trubadurul scrie, catrene de iubire.

Un pasager ce este clandestin,
Stă izolat pe ultima banchetă
Biletele s-au terminat de mult,
Iar destinaţia, nu poate fi secretă.

Coboară pe ascuns şi înserarea,
Doar roţile de tren mai glăsuiesc
În gara mică, ţipă resemnarea,
Trenuri grăbite, nu se mai opresc...

foto internet



Camelia Cristea