sâmbătă, 7 iunie 2014

Am renăscut


Am renăscut din propria cenuşă.
Târziul invadase casa mea,
Regretele se târâiau de uşă
Şi-n balamale toamna îmi plângea.

Prin stropi de ploaie alergam bezmetic
Iar întrebările tot aşteptau răspuns...,
Mă risipeam în spaţiul periferic
Imaginar, nostalgic şi confuz.

Din note grave, arii muzicale...
Orchestră tristă, fără dirijor,
Toţi spectatorii îşi luau bilete...,
La alt concert...cu marele tenor.

Am renăscut din propria cenuşă,
Prin ancenstral stindarul am să-l port,
Un înger îmi deschide acum o uşă,
Din zbor nu mă opresc...dar nici nu pot!


Și recompun din cioburi universul,
În fiecare galaxie, vise noi,
Prin stele – gând fac piruete
Şi toate astea, le împart cu voi!


foto internet

Cameli Cristea


07-06-2014