luni, 30 iunie 2014

O lumânare



Pe clape-dor, scriu simfonii de suflet,
În lacrima din ploaie mă topesc,
Șotronu-l joc la fel ca la-nceputuri
Și-ntr-un cauș de gând mai poposesc.

În zori mă prind cu îngerii de mână
Mă poartă toți pe aripi de cuvânt,
Am razele de soare la îndemână
Și scriu cu ele rugăciuni fierbinți.

Nu mă opresc din vise niciodată,
De m-aș opri cred c-aș muri pe loc...,
Pe crengi de nuc sunt legănată,
Cu floarea de cais încă mă joc.

Am învățat să - ascult tăceri
Sunt râuri mici, ce-aduc a bucurie,
În cimitire am îngropat dureri
Și ard firav, o lumânare vie...

21.06.2014

foto internet

Camelia Cristea