O lumânare

Pe clape-dor, scriu simfonii de suflet,

În lacrima din ploaie mă topesc,

Șotronu-l joc la fel ca la-nceputuri

Și-ntr-un cauș de gând mai poposesc.

În zori mă prind cu îngerii de mână

Mă poartă toți pe aripi de cuvânt,

Am razele de soare la îndemână

Și scriu cu ele rugăciuni fierbinți.

Nu mă opresc din vise niciodată,

De m-aș opri cred c-aș muri pe loc...,

Pe crengi de nuc sunt legănată,

Cu floarea de cais încă mă joc.

Am învățat să - ascult tăceri

Sunt râuri mici, ce-aduc a bucurie,

În cimitire am îngropat dureri

Și ard firav, o lumânare vie...

21.06.2014

foto internet

Camelia Cristea