duminică, 22 iunie 2014

Sunt


Sunt pasul de furnică-n-lume
Şi-mi duc poverile aşa cum pot,
Îmi las cuvintele să se cunune
Cu razele de soare la un loc.

În piept am inimă de carne
Şi-o simt cum plânge uneori,
Când un cuţit de vorbe grele
Îl răsuceşte până-mi dă fiori.

Simt liniştea oceanului în adâcuri
Şi greutatea muntelui în rugăciune,
Ţin macii îmbujoraţi în palme
Să nu-i strivească răul...de prin lume.

Sunt trilul păsării voioase
Ce a văzut seninul de cu zori,
Şi-n zborul ei a scuturat angoase...
Pe aripi port lumini de visători!

Sunt solul ce aduce pace,
Razboiele în lanţuri le convoc,
Sunt ziditor în sfere luminoase...
Şi mă înalt firav...!Pe scară urc cât pot.


foto internet

Camelia Cristea