joi, 2 aprilie 2015

Știu...


Nu sunt vraci, dar știu descântec,
Din iubire și din cântec
Știu a pune mir pe rană,
Cum pui floarea la icoană!

Știu ce-i plânsul și durerea
Și ce rost are tăcerea...,
Pasul vorbelor deșarte
A călcat pe trup de șarpe...!

Din petalele de culori,
Eu fac simplu sărbători,
Iar din roua dimneții
Văd cum beau mereu poeții!

Privesc iarba cum tresare
La un răsărit de soare
Și cum vântul o sărută,
Fericirea asta-i mută!

Caut liniștea-n biserici
Și îi rog mereu pe sfinți,
Vindecare să ne dea
Doctorii fără arginți...
(Cosma și Damian etc...)!

Strig în mine cu putere,
Când mă strânge o durere
Lacrima nu-mi e străină...,
Îmi mai spală câte-o vină!

Întind brațele pe cruce
Și-n piroane doar păcate,
Cerul raiului din mine
Vrea doar flori nevinovate...!

Uneori mă prinde teama,
Când risipa mă pândește
Și-o lovesc cu busuioc
Crede..., că ar fi un clește...!
--------------------------
Reașez ca-n pazel gândul
Și îl scald în ploi de soare,
În penel pun cer albastru
Să scriu simplu: Sărbătoare....!


foto sursa internet

Camelia Cristea