luni, 21 septembrie 2015

Cerul din priviri



Hai prinde-mă cu sfori de ultima redută,
Până şi cei din urmă vor fi învingători
Mai ţipă aşteptarea şi uneori e slută,
Dar vin să mă salveze în zori privighetori!

Deschid fereastra minţii în largul dimineţii
Să o inunde pacea, din raiul cel promis
Această frumuseţe o cânta-n vers poeţii,
Iar pictorii o ţes pe pânză unui vis...

Prin triluri de viori mă-naltă bucuria,
Iar lumea se trezeşte la viaţă uneori...
Cu toată frumuseţea mi-am decorat şi ia,
Privirile-şi întorc adesea trecători.

Hai prinde-mă cu sfori de zmeul cel semeţ,
Ca visul meu să fie înalt şi îndrăzneţ
Să treacă chiar de vama acestor uneltiri,
Albastru tot să-l pridem în cerul din priviri.


http://confluente.ro/camelia_cristea_1442432141.html

foto sursa internet

Camelia Cristea