sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Lacrimă de stea


Când mă ții de mână strâns,
(Chiar de cea care-i beteagă)
Văd că plopii sunt cu soț
Și eu iarăși par întreagă!

Am curaj să trec prin ape,
Munții să îi car în spate,
Inimii să-i dau putere
Să le ducă ea pe toate!

Drumurile parcă-mi par
Mai ușoare de trecut
Nu mă împiedic de necazul
Care-n traistă l-am vârât...

Îmi plac Toamnele nespus
(Și am strâns atât de multe...
Frunzele le țin apoape
Le învăț să mă asculte.

Iubesc lumea asta toată,
Chiar de pare nefiresc...
Aș vrea să o văd curată
Și înc-odată să trăiesc!

Sub copacul veșniciei
Să ne întâlnim aș vrea
Și din cupă de lumină
Să bem lacrimă de stea.




30 octombrie 2015

Camelia Cristea