Toamna a
jerfit altarul
Pomilor cu
frunză deasă
Într-o
lacrimă de ploaie
A promis
că o să iasă
Urcă
dealul pân'
la strungă
Şi
doineşte iar cu foc,
Dintr-un
fluier curge seara
Şi un fir
de busuioc.
Vântul
trece fără milă
Când e
liniştea mai plină
Şi
zburleşte iarbă arsă
Ce din
somn a fost întoarsă,
Ceru-şi
pune stele-n păr
Şi o lună
la ureche
E regal de
poezie,
Chiar acum
la Curtea Veche...
Dintr-o
liră fermecată
Se
desprind mereu acorduri,
Note ample
de iubire
Scriu
temeinic iar pe corduri
Harfele
sunt mângâiate,
Doar de
mâinile curate
Şi
oftează când vibrează
Lumea pare
toată trează...
Toamna a
umplut decorul
Furios se
plimbă norul,
În
trăsura lui de foc
Prinde
cerul de mijloc.
Domnele
puţin fricoase
Au cerut
altă regie,
Doar cu
flori şi poezie
Pentru
nopţi de feerie...
30
octombrie 2015
foto sursa
internet
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu