vineri, 20 noiembrie 2015

O părere


Trec desculță iar prin suflet
Cu a Toamnei mele umblet
Și-adun frunzele de aur
În cel mai discret tezaur!

Ploile de lacrimi albe
Le așez în sfinte salbe
Și împodobesc cu ele
Ceasurile care-s grele.

Viile ce-au fost în rod
Cântă parcă un prohod
Vântul le-a jertfit altarul
Dar învie iar la anul!

Păpădia-și poartă straiul
Unde -n toi este alaiul
Pleacă Toamna-n alte zări
Lasă-n urmă resemnări...

Lăcrămioarele din glastră
Se tot uită pe ferestră
Să mai prindă câte-o rază
Prin senin cerul să-l vază..

Rânduri de cocori trec zarea
Aripi bat iar depărtarea,
Amintirile-ți fac casă
Unde vremea e frumoasă...

Raze calde și drăguțe
Sărută discret mânuțe
Fără teamă -un  trandafir
Se tot ceartă cu-n ciulin...

Vântul parcă-i la paradă
A ieșit subit în stradă
Suflă-n ceafa unui pom
A crezut că este-un Om...

Norii suri îmbracă zarea
Și alungă resemnarea
Hornul fumegă-n tăcere
Toamna parcă-i o părere...


foto sursa internet

Camelia Cristea