Răsărit de soare
Port în mine ape vii și un câmp de maci în floare
Mă aprind în bucurii și fur razele de soare,
Frunzele ce-s încă verzi le feresc de promoroacă
Și la piept am să le țin până frigul o să treacă...
În adâncuri duc fântâna și o cumpănă plecată
Rugăciunea-i dă să bea apa care-i mai curată
Car și pietrele de moară ele stau de gâtul meu
Și mă strigă când urcușul se arată tot mai greu!
Doinele le am în suflet și jelesc când vine seara
Iar pe strunele de dor cântă tainic și vioara
În deșert găsesc o oază ce-mi alină chiar și plânsul
De o vreme nu mai vreau să mă prind în joc cu dânsul...
Scări ridic mereu în mine, când doar liniștea mă ține
Și văd bolta înstelată și iubirea Ta curată!
Verdele din iarbă-l simt cum în crește sub picioare
Din pocalul fericirii beau un rasarit de soare...
foto Mircea Bezergheanu
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu