vineri, 4 decembrie 2015

Aleargă caii...

Aleargă caii noștrii prin file înzapezite
Și trag în hamuri sănii de ani cu bucurii
Îmi cerne amintirea prin salba de cuvinte,
Un crin, în toiul iernii... eram totuși copii!

Iubeam nespus zăpada și gerul deopotrivă,
Atâți pitici destoinici zburdau pe lângă noi,
În miezul unei zile creștea pe case neaua
Ne țineam strâns de mână și împărțeam la doi!

Dovleacul împănat cu multă scorțișoară
Se perpelea pe sobă, chiar lângă vinul fiert
Nu știu dacă povestea se va sfârși vreodată,
La gura sobei totuși îți spun că mai aștept...

În bradu împodobit ardeau micuțe stele
Credeam în fiecare și le visez mereu
E miezul mai fierbinte și inima ușoară,
Când știu că le-aprindea chiar Bunul Dumnezeu!

Doi cozonaci pufoși, pudrați cu multă nucă
Plecau grăbiți în traista celor ce colindau
Ne dați, ori nu ne dati?”...cânta oare-o nălucă?
La masă eram toți o soră, lângă frați...

Cu flori de măr colindul ducea a primăvară,
Frumoasa tinerețe saltă parcă în noi,
Prin amintirea asta îi dau ușor binețe
Și-o vreau măcar o clipă să vină înapoi!

Ninsori de dalbe flori mi s-au oprit în plete
Și lacrima beteagă proptită-n ochi îmi stă
Fără să vreau strig tare:- Tu Dragă Tinerețe!
(Vreau chiar în ultim ceas să-ți dau vreo trei povețe!).

Aleargă caii noștrii prin file înzepezite
Și trag în hamuri sănii de ani cu bucurii,
Pe cerul din Cuvinte aprinsă este steau
Măcar pentru o clipă... să fim cu toți copii!

03 decembrie 2015


foto sursa internet



Camelia Cristea