Bătrâna
mea Țară cu umerii goi,
În
traista ce-o porți sunt atâtea nevoi...
Nădejdea-ncolțește
mereu prin Cuvinte
Și-n
inima-ți mare ce-o simt că-i fierbinte!
Bătrâna
mea Țară cu fruntea de aur,
Pământul
tău reavăn ne este tezaur
Suntem
tot mai singuri, feciorii ne pleacă
Fântâna
de dor și lacrimi ne seacă...
Bătrâna
mea Țară cu spice de grâu,
Tu
ține aproape și binele-n frâu,
Părinții
așteaptă își numără anii...
Să
plece legați pe rând toți dușmanii!
Bătrâna
mea Țară cu sfinți rugători
Alungă
blestemul și aprigii nori,
Baladele
acestea ne sunt încă-n glas
Credința
și mila pe-aici au rămas.
Bătrâna
mea Țară cu brumă pe pleoape
Adună-ți
copii să-ți fie aproape
Aprinde
și focul... în vatră e viu
Știu
că se poate și nu-i prea târziu!
Bătrâna
mea Țară ești încă frumoasă,
Mulți
spun că-aici înseamnă Acasă,
Colindele
noastre răzbat chiar prin lume
Pe
buze străine rostit e-al
tău nume!
Bătrâna
mea Țară cu piept de aramă,
Pe
umerii goi îți punem năframă
Să
treci și prin viscol în iernile sure,
Frumosul
din noi nu pot să ni-l fure!
Bătrâna
mea Țară cu miere în glas
Aud
ciocârlia când sunt în impas
Și
mierla-n cocerte prin crângul de dor
Aici
m-am născut aici vreau să mor!
2 decembrie 2015
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu