Trec mirată uneori
Prin grădina tinereții,
Unde vin ades poeții
Și beau apă din
cuvânt...
Trec prin viață
îmbujorată,
Chiar
dacă am fost prădată
De boboci și floarea
toată
A
livezii de pământ...
Trec de mine ca prin sită
Și
nimic nu mă irită...
Când
o lacrimă pitită
Stă
rănită într-un gând...
Trec de valuri zbuciumate
Ce-s în spume îmbrăcate,
Cu
o luntre de blândețe,
Vieții
să-i mai dau binețe!
Trec de nori și de
furtună
Mă pitesc sub clar de
lună
Și spun simplu: -Noapte
bună!
Stelelor ce mă
privesc...
Trec așa că o nălucă
Și mă ia un dor de
ducă...
De
o oază de verdeață
Dintr-o
bună dimineață!
Trec
prin cerul meu de vise
Când
ferestre stau deschise
În
cuvinte-raze-calde,
Când
tăcerea încă arde...
Trec
de munți și trec de ape
Și-aduc
verdele aproape,
Primăverii îi dau binețe...
Unde ești tu Tinerețe?
27 februarie 2016
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu