sâmbătă, 27 februarie 2016

Trec


Trec mirată uneori
Prin grădina tinereții,
Unde vin ades poeții
Și beau apă din cuvânt...

Trec prin viață îmbujorată,
Chiar dacă am fost prădată
De boboci și floarea toată
A livezii de pământ...

Trec de mine ca prin sită
Și nimic nu mă irită...
Când o lacrimă pitită
Srănită într-un gând...

Trec de valuri zbuciumate
Ce-s în spume îmbrăcate,
Cu o luntre de blândețe,
Vieții să-i mai dau binețe!

Trec de nori și de furtună
Mă pitesc sub clar de lună
Și spun simplu: -Noapte bună!
Stelelor ce mă privesc...

Trec așa că o nălucă
Și mă ia un dor de ducă...
De o oază de verdeață
Dintr-o bună dimineață!

Trec prin cerul meu de vise
Când ferestre stau deschise
În cuvinte-raze-calde,
Când tăcerea încă arde...

Trec de munți și trec de ape
Și-aduc verdele aproape,
Primăverii îi dau binețe...
Unde ești tu Tinerețe?




27 februarie 2016

foto sursa internet



Camelia Cristea