Golgota

Drumul spre Golgota-i picurat cu sânge

Crucea e povara bunului Iisus,

Maica omenirii, sufletul îi plânge,

Patimi şi durere jugul este pus.

Biciul se aude, cuiele trosnesc,

El se roagă-n taină : -Iartă-i că hulesc !

Tremură pământul ca frunzele vii,

Răul vrea să curme viaţa, cum o fi.

Lacrima îngenunche, cerul tot îl plânge

El Pilat din Pont, dreptatea o frânge

 Mâinile spălate, Baraba iertat,

Pe bunul Iisus l-au crucificat.

Zi de-ngropaciune pentru întreaga lume

Fiul de Împărat, se pogoară-n iad

Să sfărâme lanţuri, porţi ce-s ferecate,

Viaţa omului spală de păcate.

Du-te, dă de veste, cerul e deschis,

Hristos a Înviat ! aşa cum a zis.

Ninge primăvara, lacrimă de floare,

Să ne dea la toţi sfânta  Lui iertare.

http://confluente.ro/Camelia_cristea_1397758406.html

foto internet

Camelia Cristea

Crucea

Fiecare casă-şi are crucea sa.

Dă-mi putere Doamne să o duc pe-a mea.

Vremurile sunt tulburi, noi ne-am înrăit,

Şi-am uitat de Tine, cât ai pătimit.

Săptămâna  Mare, Denii an de an,

Dă-mi credinţă Doamne, măcar căt un gram!

Salciile toate în genunchi se pun

Şi durerea-Ţi mare lumii ele-o spun!

Freamătă anarhic, gloata disperată

Tu te rogi cu milă : -Iartă-le lor Tată!

Răstignit pe cruce, tâlhării hulesc,

Un sobor de îngeri, în psalmi te măresc.

Iartă-ne Părinte, mare-i neputinta,

Firul e subţire, slabă e credinţa.

Cântă iar cocoşul, noi ne lepădam

Şi prin lacrimi rouă, haina ne-o spălăm…

foto internet

Camelia Cristea

http://confluente.ro/Camelia_cristea_1397577914.html

Piatră

Piatră, piatră şi iar piatră, ce te-aş mai lovi o dată

Să curgă apă cea bună, să scăpăm lumea de ură.

Unde-i Moise cu toiagul? Să te crape piatră-n două

Să curgă şiroi de ape, setea nouă să ne adape?

Între două pietre iar, plânge Ana cu amar

El Manole o zideşte casa nu se prăbuşeşte.

Piatră, piatră şi iar piatră, dă-mi răbdarea ta odată

Că sunt iarăşi încercată, viaţă noastră e furată.

Piatră tu să stai de strajă, lumea nu mai este trează.

Cel de sus ne mai veghează şi cu-amar, în cer oftează!

Piatră, piatră şi iar piatră, taină ta să ne-o spui toată,

Să-ndurăm şi noi că tine, să ne fie-n viaţă bine!

http://confluente.ro/Camelia_cristea_1398444909.html

foto internet

Camelia Cristea

Psalmul Primăverii

Întruniţi toţi pomii-n floare

Psalmul primăveri-l cântă

Bucurie răsărită din lumina

Prea sfinţită.

Ridicări de mâini spre Tine,

Rugi la ceas pios de seară

Glas din inimă de toacă

Şi arcuş dintr-o vioară.

Timp liturgic de-ascultare

Înălţarea de pe cruce

Jerfa vieţii şi-a iubirii,

Ce doar pace ne aduce.

Cânta cerul şi pământul

Ce-s gătite-n haină vie,

Liniştea, încet pogoară

Peste duhul umilt

Ce din moarte azi învie !

O metanie prelungă

Stea în noaptea de vecernii

Se ridică încet la ceruri

Şi rămâne-n veşnicie !

20.05.2013

Camelia Cristea

http://confluente.ro/Camelia_cristea_1396883003.html

Am fost

Am  fost căndva o pajiște înflorită,

Și au crescut pe alocuri  buruieni

Firul ierbii grabnic se usucă,

Trecem fără vlagă, tulburate vremi.

Am fost trup și suflet, căntec de iubire,

Note muzicale, în acord perfect,

Partitură ștearsă. Doar în amintire,

Se aud ecouri. Oare tu mă chemi ?

Am atins în vise soarele și luna,

Cerul plin de stele, toate strălucind

Se deșiră firul, asta este vrerea

Înrămez trecutul. Astăzi e declin.

Am clădit castele, turnuri efemere

Toate sfărămate, valurile trec

A rămas în urma flacăra tăcerii

Undele albastre, soarta ne-o petrec.

Înfloresc castanii, plopii fără soț

Trec pe rănd iubiții, cum și noi am fost

Se scriu iar poeme, cărțile-s deschise

Visele frumoase nu sunt interzise.

Verbul a iubi se conjugă rar,

Unii sunt sărmani, nici nu au habar

Leșul iernii pleacă, căntă ciocărlia

Și-n decor reintră iarăși bucuria !

05.04.2014

 foto internet

Camelia Cristea

http://confluente.ro/Camelia_cristea_1396709266.html

Mi-e dor de Mama,

Răpuși de boli și ruginți ca fierul,

Părinții noștrii se duc rănd, pe rănd,

Se scutură peste morminte

Cireșii primăverii lăcrimănd.

Cu fiecare clipă care trece,

Mă simt mai rece, mai străin, mai gol,

Să fii copil făr de părinte,

E ca un cor, ce n-are dirijor !

Eu știu că arde-o lumănare-n ceruri,

E sufletul de veghe-n  galaxii,

La noapte să-mi apari în vise Mamă,

Să îmi dezlegi în taină tot misterul.

De dorul tău, am sufletul în lacrimi,

Și pleoapele îmi sunt căzute,

Te caut iar cu-n frigurare

În amintirea zilelor trecute.

Mă iartă Mamă, că iți dau de veste,

Că despărțirea e cumplit de grea,

Pe un peron în gara infinită, rece,

Trece un tren…, dar nu vrea să mă ia….

Mă iartă Mamă, că iți dau de veste,

Dar despărțirea e cumplit de grea,

26.03.2014

(Dorul unui Prieten, a cărui Mamă, a plecat…la Domnul)

foto internet

Camelia Cristea

Nostalgie de Toamnă

Îi căntă o baladă pe la porți,

Frumoasa doamnă înveșmăntată’n frunze,

Un pețitor  i-aduce un buchet

De crizanteme roșii săngerănde.

Sărutul ei, i-au alinat durerile de’o vară

Și i-a lăsat amprentă un surăs,

Din inimă, arcuș într-o vioară,

Un vals în toamna vieții scris.

Și lacrimile îi udă lui batista,

E darul ei din sufletul prea plin,

Se pregătește însa de plecare,

În iernile geroase care vin.

Și urlă lupii a disperare

Și haita pregătită e și ea,

Să sfășie  batista  la plecare,

Cu inimă cu tot, de s-ar putea.

Nu’ntoarce capul, nici măcar privirea,

Au năvălit copacii peste ea

Revendică cu toți coroana,

De funze-n care e’nvăluită ea !

Și pașii ei se duc în altă lume,

Planeta vis, se cheamă ca să știți

Și în genunchii minții ei se pune

Și roagă cerul, ca iertare iar și iar, să-i dea !

foto internet

Camelia Cristea