M-am născut

Din puterea rugăciunii

M-am născut a mia oară,

Gândul bun în mine crește

Și îmi cântă a primăvară.

M-am născut din foc și apă

Când ruinele din oase

Îmi intrase pân la sânge

Și dospeau în strâmte vase..

M-am născut iar din țărână

Ca un bob micuț de grâu

Să țin răul la distanță

Și tot binele în frâu.

M-am născut în dimineață

Pe un clopot alb de crin,

Vorba mea să fie dulce

Ca durerea să-ți alin.

M-am născut din rugăciunea

Sfinților ce știu a ține

În pocal iubirea-naltă

Și o floare-n piept de bine.

Și dau slavă pentru toate

Câte sunt și-or să mai fie

Un ochi plânge, altul râde

Și mă-aprind în bucurie.

foto internet

Camelia Cristea

Azi și mâine

Am oftat adânc atunci

Când mânjit era pământul

Și în cute de durere

Se strivea ușor cuvântul.

Am pus liniștea să doarmă

În cămara cea gătită,

Primenită-mi este casa

Și cu flori împodobită.

Am aprins și lumânarea

Cu nădejdea de mai bine

Toate vin și trec prin lume

Cu un scop și rost anume!

Am ținut în palme fruntea

Când cărunta așteptare

Își făcuse drum la poarta

Cea zidită din visare.

Și-am spus pietrelor să tacă

Că strigau în disperare

Când un vânt bătea cu biciul

Drumul presărat cu sare!

Și-am spus oilor din turmă

Că e vremea de pe urmă

Și - așteptării de pe clanță

Că pe umeri port o zdreanță!

Nu mă vait și nici nu plâng

Când durerile mă strâng,

Dar pun mintea mea să stea

Într-un psalm cum știe ea.

Și pe muntele îndurării

Să dăm răul tot iertării!

Grâul bun să-l facem pâine

Să mai credem și în mâine.

09-01-2015

http://confluente.ro/camelia_cristea_1420954434.html

foto internet

Camelia Cristea

Trecător

Trecător prin vama vieţii

Mă îmbăt ca toţi poeţii

Pun doar miere în cuvinte

Şi o lacrimă fierbinte.

Trec prin ziduri uneori

Şi din pietre culeg flori,

Paşii mei de pe hârtie

Vreau s-aducă bucurie.

Când povara-mi este grea

Pun genunchii ca să stea

În pridvorul rugăciunii

Cum m-au învăţat străbunii.

Tai din noduri gordiene

Şi alerg doar prin poiene

Iar prin ochiul dimineţii

Văd doar frumusețea vieţii.

Dintr-o scoarţă de copac

Simt cum ramurile tac,

Iar din muguri de lumină

Cum se naşte-o rădăcină.

Pe aripă de cocor

Gândul meu e călător.

Zbor prin clipe efemere

Să dau ceasului putere.

Plâng în doine şi balade

Când tarâna parcă arde,

Mă preling într-un izvor

Ca să scap de al meu dor.

Aud clopotul tăcerii

Prevestind ziua Învierii

Mă botez în duh şi apă

Doar lumina ne mai scapă.

Văd o flacără plăpândă,

Clipa asta-i muribundă

Mă înclin că toţi poeţii

Când din cer ne vin profeţii.

http://confluente.ro/camelia_cristea_1420815388.html

foto internet

08-01-2015

Camelia Cristea

Mai spune-mi

Mai spune-mi o dată de noi

Că-i iarnă și frigul mă strânge

În noapte tăcerea se frânge,

De dor o lacrimă plânge.

Mai adu-mi cuvinte alese

Să scriu un poem de iubire,

Târziul în două să crape

Că firul de viață-i subțire.

Mai lasă-mi visarea aproape

Să trecem prin valea de plângeri,

În brațe ne poartă doi îngeri

Uitate poveri și înfrângeri.

Mai spune-mi o dată de noi

Când iarba sărută câmpia

Și-n tril de viori ciocârlia

Trezește la viața iar glia.

Mai spune-mi odată de noi

Când macii se-mbată de sânge

Apusul în poală se strânge

De dor o lacrimă plânge.

Și cred ca atât îmi ajunge

Prin gari și peroane trecute

Batiste cu lacrimi cusute

Sărută iar mâini nevăzute...

Mai spune-mi o dată de noi...

foto internet

http://confluente.ro/camelia_cristea_1420382465.html

Camelia Cristea

Om drag

Om drag întoarcem altă filă
În alb şi faguri de lumină,
Pe treapta scărilor de ceară
Urcăm voioşi ca prima oară.

Risipa s-o oprim în vamă
De ger şi vânt să-i fie teamă,
S-aprindem flacăra iubirii
La care se-ncălzesc toţi mirii.

De dor baladele mai plâng
Când turma rătăceşte calea,
Prin codrii nopţilor doar jalea
Albită-n porţi stă împăcarea.

Troieni de gânduri duc poveri
Ce tineri am fost totuşi ieri,
Pe fruntea anului cunună
Să punem toţi o faptă bună.

Om drag întoarcem altă filă
Să scriem cartea cu lumină,
Când îngerii ne trec prin vamă
Să nu ne prindă fir de teamă.

foto internet

Camelia Cristea

Aduc spre voi

Aduc spre voi poveștile nescrise
Când caii alergau din vârf de dor
Și prin zăpezi purtau frumoase vise 
Îngenunchind în poala munților.

Aduc spre voi nisorile de flori
Cu - alai de bucurie și candoare
Îmbujorat copilu-mi dă fiori
Pe brațul lui prind razele de soare.

foto internet

Camelia Cristea

Colind

Iarna asta rece

Se preumblă iară

Peste noi la fel.

Pare că-i grabită

Și-a uitat năframa

Albă sus la Domnu-n cer.

Și-a rămas pământul

Îmbrăcat în cetini

Așteptând petala crinului

Să ningă peste el.

Tu deschide poarta

Să vină Crăciunul,

Leru-i, ler..

Vine astăzi Domnul,

Pruncul de lumină

Din seninul cer.

Primește-ți casa,

Intețește focul

Să ardă pelinul

Și tristețea toată

Să rămână clipa

Albă, nepătată,

Leru-i, ler…

Candela-ți aprinsă,

Plină de iubire

Luminează-ți viața,

Cerul și pământul

Cântă împreună,

Leru-i, ler…

20.12.2013

foto internet

Camelia Cristea