Mai
spune-mi o dată de noi
Că-i
iarnă și frigul mă strânge
În
noapte tăcerea se frânge,
De
dor o lacrimă plânge.
Mai
adu-mi cuvinte alese
Să
scriu un poem de iubire,
Târziul
în două să crape
Că
firul de viață-i subțire.
Mai
lasă-mi visarea aproape
Să
trecem prin valea de plângeri,
În
brațe ne poartă doi îngeri
Uitate
poveri și înfrângeri.
Mai
spune-mi o dată de noi
Când
iarba sărută câmpia
Și-n
tril de viori ciocârlia
Trezește
la viața iar glia.
Mai
spune-mi odată de noi
Când
macii se-mbată de sânge
Apusul
în poală se strânge
De
dor o lacrimă plânge.
Și
cred ca atât îmi ajunge
Prin
gari și peroane trecute
Batiste
cu lacrimi cusute
Sărută
iar mâini nevăzute...
Mai
spune-mi o dată de noi...
foto
internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu