Trecător
prin vama vieţii
Mă îmbăt
ca toţi poeţii
Pun doar
miere în cuvinte
Şi o
lacrimă fierbinte.
Trec prin
ziduri uneori
Şi din
pietre culeg flori,
Paşii mei
de pe hârtie
Vreau
s-aducă bucurie.
Când
povara-mi este grea
Pun
genunchii ca să stea
În
pridvorul rugăciunii
Cum m-au
învăţat străbunii.
Tai din
noduri gordiene
Şi alerg
doar prin poiene
Iar prin
ochiul dimineţii
Văd doar
frumusețea
vieţii.
Dintr-o
scoarţă de copac
Simt cum
ramurile tac,
Iar din
muguri de lumină
Cum se
naşte-o rădăcină.
Pe aripă
de cocor
Gândul
meu e călător.
Zbor prin
clipe efemere
Să dau
ceasului putere.
Plâng în
doine şi balade
Când
tarâna parcă arde,
Mă
preling într-un izvor
Ca să
scap de al meu dor.
Aud
clopotul tăcerii
Prevestind
ziua Învierii
Mă botez
în duh şi apă
Doar
lumina ne mai scapă.
Văd o
flacără
plăpândă,
Clipa
asta-i muribundă
Mă înclin
că toţi poeţii
Când din
cer ne vin profeţii.
foto
internet
08-01-2015
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu