Pe tărmul
meu se scrie înserare
Din vise
mari împart
la fiecare,
Cioplesc
cuvinte, așchii
pe hârtie,
Prin
rugăciuni
mă
leg de veșnicie.
Pe taler
grele toamnele îmi
par
Mă
pierd prin codrii de cleștar,
Ninsorile
de crin sărută
tâmpla,
Feciori
voioși
cutreieră
iar lunca.
Copacii
dezgoliți
sfidează
zarea
În
iarnă
își
semnează
resemnarea,
Un bucium
cântă
de plecare
Tristețea
mușcă
iar din fiecare.
Iarna
sfioasă colindă
printre brazi,
În
fiecare bucurie tu să
arzi
Lumini
aprinse
la geamul înserării
Poteci să
legi la porțile
iertării.
foto internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu