Prin ploi

Mai fac prin ploaie două piruete

Și apa-mi intră-n suflet și în ghete,

Umbrela doarme dusă-n debara

Dar mă descurc acum și fără ea.

La colț de stradă mâinile cerșesc

Un bătrânel înnoadă-n două chinul,

În traista lui s-a strecurat veninul

Din ochii străvezii râde destinul.

Și are haina strâmtă, ruptă, ponosită,

De mult banale amănunte nu-l irită

Pașii târăsc agale parc-o umbră,

Nici înserarea nu poate să plângă.

Prea multă frunză cade resemnanată

De parcă verde n-a fost niciodată,

Mai țipă clopotul tăcerii printre noi,

Doar lacrimile toamnei cad șuvoi.

foto internet

Camelia Cristea