Mă
regăsesc ades în firele de iarbă
Din
ițele de gânduri țes florile de câmp,
Visez
că suntem noi ținându-ne de mână
Ca
în povești frumoase cu mere ce se vând.
Suntem
copii în soare cu bucle aurii,
Printre
obraji de nori ne facem jurăminte
Aș
tine timpu-n loc, cusut în veșnicii,
În
zale să îmbrăcăm și cerul din cuvinte.
Eu
Zâna cea frumoasa, tu Prâslea cel Voinic,
Pe
tavă îmi aduci și merele de aur
Cu
un hidos balaur în noapte iar te lupți
Victoria
îți dă cununi de flori și lauri.
Când
zorile se crapă pe funtea unui munte,
Se
spulberă visarea și plouă ruginiu,
Din
călimara toamnei îți scriu acum povestea
Și
cred... că totuși niciodată nu-i târziu...
26-10-2014
Camelia
Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu