marți, 25 noiembrie 2014

Povești



Mă regăsesc ades în firele de iarbă
Din ițele de gânduri țes florile de câmp,
Visez că suntem noi ținându-ne de mână
Ca în povești frumoase cu mere ce se vând.

Suntem copii în soare cu bucle aurii,
Printre obraji de nori ne facem jurăminte
Aș tine timpu-n loc, cusut în veșnicii,
În zale să îmbrăcăm și cerul din cuvinte.

Eu Zâna cea frumoasa, tu Prâslea cel Voinic,
Pe tavă îmi aduci și merele de aur
Cu un hidos balaur în noapte iar te lupți
Victoria îți dă cununi de flori și lauri.

Când zorile se crapă pe funtea unui munte,
Se spulberă visarea și plouă ruginiu,
Din călimara toamnei îți scriu acum povestea
Și cred... că totuși niciodată nu-i târziu...



26-10-2014

Camelia Cristea