Te
simțeam în miez de noapte
Și
în mijlocul furtunii
Cum
stăteai la talpa crucii
Și
îți ascultai străbunii.
Te
simțeam în carnea vie
Ce-mi
bătea sfioasă-n piept,
Uneori
primeam lumină
Și
o oază în deșert.
Te
simțeam pe raza lunii
Când
golită de putere
Invocam
în rugi toți sfinții
Și
a lor duioasă vrere
Te
simțeam în lumânarea
Ce-mi
ardea în toiul nopții
Și-n
obrajii arși de lacrimi
Însemnați
de firul sortii.
Te
simțeam în dimineață
Când
o aripă de înger
Îmi
pansa durerea minții
De
necaz să nu mai sânger.
Te
simțeam în iarba verde
Ce
o sărutam cu talpa
Și
voiam atunci în rugă
Să
cer Domnului o alta.
Te
simțeam în dimantul
Ce
sclipea pe cer cu soare
Și
știam ca viața asta
Poate
fi o sărbătoare.
Te
simțeam ca pe o floare
Ce
îmi crește drept în piept
Și
mă - nvață să rabd toate
Să
îndur și să aștept.
Te
simțeam și în penelul
Ce
își arcuiește pașii,
Pe
tărâmul de culoare
Ca-n
alai când trec nuntașii.
Te
simțeam în primăvara
Ce
îmi înflorea castanii
Și
vedeam cu ochiul minții
Că
de ceară ne sunt anii!
Te-am
văzut în tot și-n toate
Și
în marea tremurândă
Când
furtuna din pahare
Uneori
stătea la pândă.
Și
mă plec la talpa crucii
Ca
un fir de lumânare
Pentru
toată neputința
Cer
iertare și-ndrumare!
Iar
când pleoapa o să cadă
Peste
ceasul înserării
Te
rog Sfinte îndurare,
Și
pe toți ne dă iertării!
08-01-2015
foto internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu