marți, 28 iulie 2015

Pod

Între timp și spațiu am făcut un nod,
Sfoara o întind parcă ar fi un pod,
Lumile-și dau mâna cred că s-au văzut
Nu vorbim acum de necunoscut...


Trăirile toate au vibrații înalte,
Șeile pe cai s-au pornit să salte
Câmpul înflorit, parcă-i duminică
În acest decor eu sunt doar furnică.


Nu mai sunt nici ziduri, pietre de hotar
M-am pierdut cu firea, e un lucru rar
Inima doar cântă în acorduri calde,
Portativul ăsta pare că mă arde...


Cerul s-a îmbrăcat cu stele aprinse
Gândurile albe parcă ar fi ninse,
Prin seninul clipei mă despart de mine
Și zbor fără aripi, visul mă mai ține...




foto sursa internet


Camelia Cristea