Între
timp și spațiu am făcut un nod,
Sfoara o
întind parcă ar fi un pod,
Lumile-și
dau mâna cred că s-au văzut
Nu vorbim
acum de necunoscut...
Trăirile
toate au vibrații înalte,
Șeile pe
cai s-au pornit să salte
Câmpul
înflorit, parcă-i duminică
În acest
decor eu sunt doar furnică.
Nu mai
sunt nici ziduri, pietre de hotar
M-am
pierdut cu firea, e un lucru rar
Inima
doar cântă în acorduri calde,
Portativul
ăsta pare că mă arde...
Cerul s-a
îmbrăcat cu stele aprinse
Gândurile
albe parcă ar fi ninse,
Prin
seninul clipei mă despart de mine
Și zbor
fără aripi, visul mă mai ține...
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu