marți, 28 iulie 2015

Pod

Între timp și spațiu am făcut un nod,
Sfoara o întind parcă ar fi un pod,
Lumile-și dau mâna cred că s-au văzut
Nu vorbim acum de necunoscut...


Trăirile toate au vibrații înalte,
Șeile pe cai s-au pornit să salte
Câmpul înflorit, parcă-i duminică
În acest decor eu sunt doar furnică.


Nu mai sunt nici ziduri, pietre de hotar
M-am pierdut cu firea, e un lucru rar
Inima doar cântă în acorduri calde,
Portativul ăsta pare că mă arde...


Cerul s-a îmbrăcat cu stele aprinse
Gândurile albe parcă ar fi ninse,
Prin seninul clipei mă despart de mine
Și zbor fără aripi, visul mă mai ține...




foto sursa internet


Camelia Cristea















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu