vineri, 31 iulie 2015

Rug de stele


Când pe fruntea nopții se pogoară stele
Fur vreo câteva și mă aprind în ele,
Timpul stă în loc nu-l mai cară ceasul,
Liniștea mă umple și o trec cu pasul...

Pot atinge luna cu bagheta minții,
Uneori privesc cum se-arată sfinții
Pe altar de flori pun un rug de stele,
Să te aprinzi de vrei, chiar și tu în ele.

Trec prin constelații și vibrez intens,
Mă ciupesc o clipă, oare eu visez?
Vine Carul Mare să-mi arate cerul,
Poate-n noaptea asta să dezleg misterul.

Pacea umple golul ce mă priponea
De o buturugă, lângă vremea rea
Am scăpat de toate...și de-al meu deșert
Ard intens în stele și învăț să iert!


28 iulie 2015

foto sursa internet



Camelia Cristea