Pe un deal
uitat de lume,
Unde iarba
n-are nume,
Frunzele
doinesc se pare
Când e
liniştea mai tare...
Pietrele
se scurg în soare,
Fără pas
şi trecătoare...
Roagă
cerul să le spele,
De
arsurile din ele.
Poamele
tânjesc întruna
Vor să le
culeagă mâna,
Crengile
stau aplecate
Se vor
toate mângâiate...
Coasa
veche şi bătrână
Stă
proptită într-o rână,
Cu rugina
se tot ceartă,
Uneori,
pare c-o iartă...
Şi
atuncea strigă fânul,
Cum striga
Ion stăpânul...
Umbra
serii se arată,
Dealul
simplu îl îmbracă.
Duhul
păcii face scară,
Peste
toate se pogoară,
Stelele
şi-aprind feştila
Le-a
cuprins pe toate mila...
1 iulie 2015
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu