De veghe...

Vetrele sunt stinse și le plânge jalea,

Bătrâni ce sunt singuri calcă rar cărarea

Ne-au plecat Feciorii, casele-s pustii

Țipă așteptarea și în geam să știi!

Nu mai sunt soluții, vorbe ce se spun

Lacrimile plânse, unde să le pun?

Pietre ard în soare parcă-ar fi himere

Liniștea coboară doar cu a Ta vrere.

Colbu-i supărat n-are cin să-l scurme

Amintiri se-aștern peste a lui urme

Se mai scriu dureri, uneori pe ceas,

Ticăie algebric, asta i-a rămas...

În livadă vișini au crengi aplecate,

Mâinile bătrâne, rar sunt mângâiate

Graurii mănâncă fără pic de teamă,

Cei mai importanți nu îi iau în seamă.

În biserici albe sunt icoane vi,

Care țin Canonul și chiar Liturghii

De veghe în strană șade busuiocul

Să coboare Sfinții să trecem și hopul.

Ne-a rămas credința! N-aveți cum s-o luați!

Nu e de vânzare, nu impozitați!

Taxa pe metanii încă nu e pusă

Stă la râd se pare lângă o mănușă...

–-----------------------------------------

Să va fie soare în al vostru gând,

Temele să faceți simplu: rând, cu rând,

Clopote să bată poate vă treziți

De voi și de visol să fim toți feriți!

foto sursa internet

Camelia Cristea

06 iulie 2015