joi, 16 iulie 2015

De veghe...



Vetrele sunt stinse și le plânge jalea,
Bătrâni ce sunt singuri calcă rar cărarea
Ne-au plecat Feciorii, casele-s pustii
Țipă așteptarea și în geam să știi!

Nu mai sunt soluții, vorbe ce se spun
Lacrimile plânse, unde să le pun?
Pietre ard în soare parcă-ar fi himere
Liniștea coboară doar cu a Ta vrere.

Colbu-i supărat n-are cin să-l scurme
Amintiri se-aștern peste a lui urme
Se mai scriu dureri, uneori pe ceas,
Ticăie algebric, asta i-a rămas...

În livadă vișini au crengi aplecate,
Mâinile bătrâne, rar sunt mângâiate
Graurii mănâncă fără pic de teamă,
Cei mai importanți nu îi iau în seamă.

În biserici albe sunt icoane vi,
Care țin Canonul și chiar Liturghii
De veghe în strană șade busuiocul
Să coboare Sfinții să trecem și hopul.

Ne-a rămas credința! N-aveți cum s-o luați!
Nu e de vânzare, nu impozitați!
Taxa pe metanii încă nu e pusă
Stă la râd se pare lângă o mănușă...
-----------------------------------------
Să va fie soare în al vostru gând,
Temele să faceți simplu: rând, cu rând,
Clopote să bată poate vă treziți
De voi și de visol să fim toți feriți!

foto sursa internet

Camelia Cristea

06 iulie 2015