Vara ca o floare-mi este anotimpul
Mă surprind adesea prin imagini calde,
Chiar dacă-n fereastră, tăcerea mai arde.
. –-----------------------------------------------
Mâinile-mi sunt goale, furii mi-au luat tot,
Dar am o comoară, ce-n suflet o port
Perle, nestemate chiar și diamante,
Vise îndrăznețe, în mine-și fac halte.
Am fântâni în preajmă, care nu mai seacă
Când setea mă cheamă îi dau strop de apă,
Pâinea rumenită o împart cu alții,
Chiar de-s la amiază mai caut talanții!
Piatra de încercare o tot car în plasă,
Într-o zi se pare, c-ar putea să iasă
Sap în ea poteci și le trec cu pasul,
Uneori mă strigă ii aud și glasul...
Verbe-am conjugat la prezentul simplu,
Caut cu ardoare... unde-i anotimpul?
Vara s-a proptit într-un câmp de maci,
Când apusul vine, liniște să faci...
http://confluente.ro/camelia_cristea_1437924212.html
11 iulie 2015
foto sursa internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu