Mă bat ninsorile pe
tâmplă
Şi vara asta ce-a migrat
în toamnă,
Un vrăjitor parc-o
descântă
Şi vrea să intre toată
în castană.
Mă bat privirile dintr-o
oglindă
De-atâta zarvă sunt mai
resemnată,
Adun doar osemintele în
palmă
Şi-o lacrimă târzie
ce-i cutată.
Mă bat în proră
vânturile reci,
Şi velele se rup pe ici,
pe colo,
La cârmă nu ai vrut să
treci,
Mi-ai dat în schimb o
haină nouă.
Mă bat în cuie
aşteptare,
Tărâm de dor şi de
nădejde
Mă duc străjer în Carul
Mare,
Eu...fir plăpând de
lumânare...
foto Mircea Bezergheanu
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu