Toată zarva asta e un
foc de paie...,
Minte tulburată, drumuri
fără rost,
Lumea agitată, multă
hărmălaie,
Rupe firu-n două, tăie
la mijloc.
Un rapsod sfidează
timpul și durerea,
Și din harpă cântă
melodii duios,
Îngerii de veghe, cerul
îl ascultă,
Cred că-n lumea asta,
poate fi frumos!
Soarele răsare peste
toți la fel,
Unii Îl iubesc și
se-ncred în El,
Alții fug de teamă, e
mare Lumina,
Fără soare însă,
moare rădăcină.
Fiecare alege, e stăpân
pe el.
Liberul arbitru, este
treaz de fel.
Când vine sorocul, vina
se plătește,
Bilatul te înaltă, sau
te prăbușește.
03.07.2014
foto internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu