Triunghiul nu mai este
isoscel
Nici unghiurile nu sunt
congruente,
Vorbim prea mult, nu mai
gândim la fel,
Aceste clipe parcă-s
corigente.
Din cupe beau când miere,
când venin,
În zori culeg şi boabe
mici de rouă,
În piept primesc un
ghimpe - trandafir
Şi mă despart de mine
apoi în două.
În vară furtunile se
înteţesc,
Şi ploaia toarnă,
lacrimi şi regrete
Pe geamuri un surâs hilar
Îşi face loc şi nu mai
vrea să plece.
Batistele cuprind în
palme tot
Se-ntorc pe dos şi uneori
pe faţă,
S-au plictisit de-atâta
stat în banca lor
Şi vor în lumea mare să
mai iasă.
Le duc în gară, să urce
într-un tren,
Cu destinaţie
necunoscută,
Poate-or găsi mirese
într-un vagon
Şi mâna lor cu drag să
le-o sărute...
foto internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu