Răspund
târziu Părinte, cu lacrimă de dor,
Printre
hăţişul vremii, nu e deloc uşor,
Dar
inima-i acasă, alăturea de tine
Şi
ştiu când ţi-este rău şi când îţi
este bine.
Nu
am uitat Părinte, nimic din ce-ai făcut
Şi
braţul ce te doare, acuma ţi-l sărut.
Să
ştii că depărtarea şi mie rană-mi face,
Dar
mint că-mi este bine, el dorul
nu-mi dă
pace !
Şi
o să vin Părinte acasă-n pragul verii
Să
potolim şi setea, şi lacrima durerii,
Să
laşi poarta deschisă, eu vin pe înserat...
Cu-n
braţ de trandafiri, de toate fiu iertat..,!
foto internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu