joi, 31 iulie 2014

Mă întorc


întorc din mine..., uneori acasă
Și țipă vremea-n rama de argint,
O frunză galbenă e scuturată
Și se revoltă zeii din Olimp.

Pe clanța ușii tremură rugina,
Și-n balamale cuvinte-au înghețat,
Pe un perete cresc firesc liane
Nu am găsit nimic din ce-am lăsat.

Părinții mei sunt umbre mergătoare,
Dar au în suflet flacără - lumini
Și ochii lor e-un cer în sărbătoare
Când pruncii toți în brațe și-i mai țin.

Mi-e inimă brăzdată cu un clește
Încins în focul depărtării, pervertit,
Cam toate... încep cu - “a fost și nu mai este”
Și-n țarină se doarme la sfârșit...

Mai port pe umeri zdreanța regăsiri,
Cu flori și buruieni, din loc în loc,
E dulce - €“ amară clipa întâlnirii,
Copile unde ești? Vreau să mă joc!!!


foto Internet



Camelia Cristea