Când zaruri aruncate,
azi mai decid o soartă,
Amarul încrustat în
rama de la geam
Așteaptă mângâierea
clipelor deșarte,
Un ram cu frunză
verde...acoperă un ram.
Prin clopotul furtunii,
se zbate amintirea,
Între reprize tâmpe, se
mai divid trăiri,
Mi se dilată ochiul, aș
vrea să văd iubirea,
Învejmăntată
toată în crini și trandafiri.
Doar ropotul de ploaie,
îmi răscolește teama
Avarul ia în sac, un
lujer plin de flori
Mă pizmuiesc vrășmașii
și strâmtă e odaia,
Iar nopțile sunt
albe...eu ațipesc în zori!
Și mă înalt prin vise,
pe aripă de vultur
Nemărginirea clipei în
fir de busuioc...,
Tărâmul de nădejde, un
înger mă ridică
Și îmi sfințește
viață, cu visul meu cu tot...!!!
http://confluente.ro/Strofe--Timpuri/camelia_cristea_1406954016.html
31.07.2014
foto Mircea Bezergheanu
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu