Picătura

Ceruită-i picătura soarelui în răsărit,

Un oștean și-a pus armura și-nspre tine a pornit.

Are-n tolbă multe vise, aurite-n primăveri,

Astăzi parcă înflorirea-i mai frumoasă decât ieri.

Piscul muntelui așteaptă pașii să-l cutreiere,

Iarba verde crește dreaptă, noaptea-i cântă un greiere.

O furnică duce-n spate, un grăunte și ceva,

A uitat de atâta trudă să se bucure și ea....

El, oșteanul, le admiră și se bucură mereu,

A primit în dar Iubirea, rază dintr-un curcubeu.

Ursitoarele, se pare, ruga Mamei au ascultat

Și-i purtat pe valul care marea l-a îmbrățișat.

Din podoabele acestea, dalbe flori și diamante,

Pentru toate este-o vreme, să ai țeluri cât mai 'nalte.

Să bei roua dimineții dintr-o cupă de cleștar,

Viața ta, plină cu miere, de amar să n-ai habar!

dedicata fiului meu Alexandru

13.08.2014

foto internet

Camelia Cristea

A trecut

A trecut în grabă vara peste noi,

Toamna din penel frunza' ngălbenește

Bat în geam cu lacrimi ploile șuvoi

Parcă ar fi un rău gata să se verse.

Iarba se usucă, crengile se frâng,

Dorul mi-a rămas învelit în șoapte,

La un țărm tomnatic sălciile spun

Că aș fi un mal tare singuratic.

În căușul palmei am găsit o scoică,

Marea îmi vorbește, valurile-s reci

Simt nisip pe talpă și un colț de stâncă,

Pescăruși în zbor, visul mi-l petrec.

Am aprins în mine candela speranței

Și-am să scriu cu via strugurilor copți,

Furii vor să vină iar în miez de noapte

Eu rup un chiorchine și-i hrănesc pe toți!

Visul meu de vară a plecat lunatec,

Am rămas în toamna frunzei arămii,

Adun în panere fructele ce-s coapte

Și le dau în dar celor ce sunt vii.

http://confluente.ro/camelia_cristea_1409314194.html

foto internet

Camelia Cristea

Am venit spre tine

Te-am primit în viață, flacără – trăire,

Lacrimă pictată, pe un ochi de stea

Străjuie altarul rugăciunii albe.

Zarea mea senină, prinde zarea ta.

Pelerin prin lume, regăsiri în sine

Drumuri ce-s pavate, pașii spre lumini

Toaca minții bate, ce-aș fi fără tine?

Pasager stingher, poate clandestin.

S-a aprins în mine flăcăra credinței

Am săpat adânc, pân la temelii,

Pe un colț de stâncă am să pun vitralii,

Răsărit să prindă... toamnele târzii...

Pe cerul iubirii, catedrala vieții

Au zidit cu trudă, sfinții rugători,

Flacără lor arde, jerfa este vie

Noi doar lumânări pe altar de flori

Călători prin lume fii nemuritori,

Veșnicia clipei tăinuiește zborul.

Vom lansa rachete către alte lumi

Migratori în spațiul mare de Minuni!

foto internet

Camelia Cristea

M-am trezit

M-am trezit sfioasă adunând tăceri...

Buzele ce-s strânse au făcut și riduri,

Unde ești tu oare? Ai rămas în ieri?

Și-au crescut din iarbă parcă niște ziduri.

Țipătul acesta este unul mut...,

Inima îl știe, sinele-l cunoaște,

Am făcut poteci în necunoscut.

Ochii au găsit zările albastre.

Toaca rugăciunii sună a trezire,

Toamna vine grabnic cu alai de flori,

Pe poteci de gând străjuiesc castanii

Doar cu amintiri calde mă înfiori.

Se topesc ghețarii din Alaska noastră

Sania e trasă de câinii știuți,

Par așa grăbiți..., se întorc acasă,

De un bici de viscol, parcă sunt loviți.

Într-un clocot surd, arde ceaiul verde

Așchia de brad, flacăra o vede,

Ceașca tot așteaptă, mână să-ți sărute

Singură pe masă...doar cu doruri multe!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1408708019.html

foto internet

Camelia Cristea

Fără noi

Fără noi pământul ar fi mai sărac,

Timpul ar dormi fără sa respire

Poate câte-un scâncet, de pârâu secat

Ar marca tărâmul fără de iubire.

Fără noi pădurea n-ar mai avea frunze,

Și ar bate vântul printre crengi uscate

Șoaptele pierdute, n-ar mai fi pe buze,

Ziua s-ar prelinge ca o stea în noapte.

Fără noi în ploaie ar fi doar tăcere,

Îngerii din ceruri toți ar lăcrima

În biserici goale, tipătul de clopot,

Pentru Înviere, sfinții s-ar ruga.

Și atunci făptura, trezită la viață,

Dă o noua formă și un nou destin

Răsărit pe geană într-o dimineață,

Albul din fecioara florilor de crin.

foto Mircea Bezergheanu

versuri Camelia Cristea

Încă nu-i târziu....

Am venit spre tine când era târziu

Clocotul furtunii umpluse paharul,

Și din valuri repezi încă îți mai scriu

Vântul își golise întreg arsenalul.

Tu ai scos bagheta și-ai oprit furtuna,

Ca un magician care-ți dă fiori

Pe un țărm de pace mi-ai întins și mâna

Răsărit de soare, tresărit în zori.

Dimineață-ți spun, știu că așa îți place...,

Când deschid ferestra, intri-n casa mea

Și desfaci petala unei flori din glastră

Acum fără tine, sigur n-aș mai sta.

Roua lăcrimează în grădina vieții

Frunze arămii totuși am sa-ți scriu

Sfărâmat paharul și furtuna trece,

Pe un țărm de pace încă nu-i târziu....

http://confluente.ro/camelia_cristea_1408506563.html

11-08-2014

foto internet

Camelia Cristea

Rază de soare

Am plecat din mine și-am pornit spre noi,

Lăcrima tăcerii zăvorâse o poartă,

Pașii doar de vise, mai erau plimbați

Zmeul fără teamă, către cer zburase. 

 

Nopțile atârnau grele la cântar,

Balanța-și pierduse parcă echilibru

Tu de toate astea nu aveai habar...,

Fără teamă însă defineai întregul. 

 

Rugăciunea zile, doar eu o spuneam,

Căci credeam în soartă și în drumul crucii

Pietrele aruncate, uneori râneau,

Și scânceam în mine, mă închideam în șoapte. 

 

Urc fără oprire, chiar de drumu-i greu

Piscul am să-l văd când e nins de floare,

Cerul îmbrățișat de un curcubeu

Și-am să-ți scriu senin c-o rază de soare. 

http://confluente.ro/Stihuri--Visare/camelia_cristea_1408189854.html

foto internet

Camelia Cristea

 

Pe un drum,

Pe un drum de țară, colbul iar tresare,

Răscolit de roată și umbre de cai,

N-a plouat de-o lună, soarele-l usucă,

Stopii mari de ploaie sunt legați în rai.

Ulița-i pustie, case ard în soare

Și's topite parcă de lungi așteptări,

Doar bătrâni sărmani așteptând scrisoare,

Sau un telefon de la pruncii lor.

Se deșira vremea, dintr-un ghem de ață

Firele sărace parcă fără rost,

Unde e lumina din lampa gutuii

Prunele furate, când nici nu s-au copt?

Unde sunt bostanii ce în toiul nopții

Atinși de baghetă deveneau trăsuri,

Unde sunt toți caii și toți călăreții

Ce din vise mari își făceau armuri?

Au plecat în lumea lui a€œ fost odată

Și ajung poveste, se mai scriu prin cărți,

Pe un drum de țară, colbul iar tresare,

L-a trezit un gând...”poate te întorci!”

11.08.2014

foto Mircea Bezergheanu

Camelia Cristea

http://confluente.ro/Poezie--Vremuri/camelia_cristea_1407770543.html

Pasăre albastră,

Am lansat speranțe, albe către soare

Și aștept să prind, raze-n palma mea,

Împletesc cununi, fine de mătase

Toate să le duc către lumea ta.

Din izvoare vorbe care sunt șoptite

Nopțile în luncă, când toți caii dorm,

Pe un ciob de stea, am trimis vioara,

În surdină cântă, inimă de om.

Tu-mi șoptești a frunză, eu miros a crin,

Am săpat în verde, ziua cu senin

Profeții, descântec, poate manuscrise,

Clipele de taină, ce ne-au fost promise.

Peste toate poduri, lanțuri de cuvinte,

Astăzi prind a viață, cred că le ții minte

Mă înalt din mine, poate voi zbura,

Pasăre albastră, lângă steaua ta...

foto internet

Camelia Cristea

As vrea

Poem

Mă plimbam prin parcuri, grea e așteptarea...
 Eu știam că vii cu alai de flori,
 Căutam în august, umbra și răcoarea
 Și vorbeam cu tine, noaptea până-n zori!

Îți spuneam povești, cu prinți și prințese,
 Zânele frumoase nu lipseau defel,
 Prin castele - gânduri visele frumoase,
 Tu erai puternic ca un templier.

 Îi spuneam ursitei să-ți presare-n cale
 Crestele semețe și un verde crud,
 Aripilor tale să le placă zborul,
 Și să vezi seninul, cerul când e nud.

 Când în mine clocot de durere surdă,
 A deschis o lume, ce n-o cunoșteam,
 Ai venit în viață, țipat - bucurie,
 Eu eram și Mamă, pruncul mi-l nășteam.

 Te-am luat în brațe, un pui mic de Om,
 Mi-ai intrat în suflet ca o vâlvătaie
 Și-am aprins Iubirea, crește ca un pom,
 Uneori sunt slabă și mă pierd cu firea.

 M-am rugat la sfinți să te ocrotească,
 Drumul tău să fie, unul drept frumos,
 Soarele împlinirii să-ți între, în casă
 Viața zi senină, mereu cu folos...

 Azi de ziua ta, îmi ești mai departe,
 Și am scris poemul, lacrimi mari de dor,
 Te îmbrățișez ca și prima dată...
 Numai gândul ăsta și îmi dă fiori...

 Rugă mea de Mamă, e acum cu tine,
 Să fii Om în toate, să îți fie bine,
 Anii ce-ți sunt dați binecuvântare,
 Dragostea alături, ram frumos de floare!

 Dedicată fiului meu Alexandru, cu ocazia zilei de naștere! La mulți ani!

http://youtu.be/RDrlBPCDMYg

http://confluente.ro/Poezie--Familie/camelia_cristea_1407618189.html

 foto internet

 Camelia Cristea