A trecut în grabă vara
peste noi,
Toamna din penel frunza'
ngălbenește
Bat în geam cu lacrimi
ploile șuvoi
Parcă ar fi un rău gata
să se verse.
Iarba se usucă, crengile
se frâng,
Dorul mi-a rămas învelit
în șoapte,
La un țărm tomnatic
sălciile spun
Că aș fi un mal tare
singuratic.
În căușul palmei am
găsit o scoică,
Marea îmi vorbește,
valurile-s reci
Simt nisip pe talpă și
un colț de stâncă,
Pescăruși în zbor,
visul mi-l petrec.
Am aprins în mine
candela speranței
Și-am să scriu cu via
strugurilor copți,
Furii vor să vină iar
în miez de noapte
Eu rup un chiorchine și-i
hrănesc pe toți!
Visul meu de vară a
plecat lunatec,
Am rămas în toamna
frunzei arămii,
Adun în panere fructele
ce-s coapte
Și le dau în dar celor
ce sunt vii.
foto internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu