joi, 21 august 2014

Fără noi



Fără noi pământul ar fi mai sărac,
Timpul ar dormi fără sa respire
Poate câte-un scâncet, de pârâu secat
Ar marca tărâmul fără de iubire.

Fără noi pădurea n-ar mai avea frunze,
Și ar bate vântul printre crengi uscate
Șoaptele pierdute, n-ar mai fi pe buze,
Ziua s-ar prelinge ca o stea în noapte.

Fără noi în ploaie ar fi doar tăcere,
Îngerii din ceruri toți ar lăcrima
În biserici goale, tipătul de clopot,
Pentru Înviere, sfinții s-ar ruga.

Și atunci făptura, trezită la viață,
Dă o noua formă și un nou destin
Răsărit pe geană într-o dimineață,
Albul din fecioara florilor de crin.

foto Mircea Bezergheanu

versuri Camelia Cristea