Am lansat speranțe,
albe către soare
Și aștept să prind,
raze-n palma mea,
Împletesc cununi, fine
de mătase
Toate să le duc către
lumea ta.
Din izvoare vorbe care
sunt șoptite
Nopțile în luncă, când
toți caii dorm,
Pe un ciob de stea, am
trimis vioara,
În surdină cântă,
inimă de om.
Tu-mi șoptești a
frunză, eu miros a crin,
Am săpat în verde, ziua
cu senin
Profeții, descântec,
poate manuscrise,
Clipele de taină, ce
ne-au fost promise.
Peste toate poduri,
lanțuri de cuvinte,
Astăzi
prind a viață, cred că le ții minte
Mă înalt din mine,
poate voi zbura,
Pasăre
albastră, lângă steaua ta...
foto internet
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu