sâmbătă, 30 august 2014

Picătura


Ceruită-i picătura soarelui în răsărit,
Un oștean și-a pus armura și-nspre tine a pornit.
Are-n tolbă multe vise, aurite-n primăveri,
Astăzi parcă înflorirea-i mai frumoasă decât ieri.


Piscul muntelui așteaptă pașii să-l cutreiere,
Iarba verde crește dreaptă, noaptea-i cântă un greiere.
O furnică duce-n spate, un grăunte și ceva,
A uitat de atâta trudă să se bucure și ea....


El, oșteanul, le admiră și se bucură mereu,
A primit în dar Iubirea, rază dintr-un curcubeu.
Ursitoarele, se pare, ruga Mamei au ascultat
Și-i purtat pe valul care marea l-a îmbrățișat.


Din podoabele acestea, dalbe flori și diamante,
Pentru toate este-o vreme, să ai țeluri cât mai 'nalte.
Să bei roua dimineții dintr-o cupă de cleștar,
Viața ta, plină cu miere, de amar să n-ai habar!

dedicata fiului meu Alexandru

13.08.2014


foto internet

Camelia Cristea