Picătura

Ceruită-i picătura soarelui în răsărit,

Un oștean și-a pus armura și-nspre tine a pornit.

Are-n tolbă multe vise, aurite-n primăveri,

Astăzi parcă înflorirea-i mai frumoasă decât ieri.

Piscul muntelui așteaptă pașii să-l cutreiere,

Iarba verde crește dreaptă, noaptea-i cântă un greiere.

O furnică duce-n spate, un grăunte și ceva,

A uitat de atâta trudă să se bucure și ea....

El, oșteanul, le admiră și se bucură mereu,

A primit în dar Iubirea, rază dintr-un curcubeu.

Ursitoarele, se pare, ruga Mamei au ascultat

Și-i purtat pe valul care marea l-a îmbrățișat.

Din podoabele acestea, dalbe flori și diamante,

Pentru toate este-o vreme, să ai țeluri cât mai 'nalte.

Să bei roua dimineții dintr-o cupă de cleștar,

Viața ta, plină cu miere, de amar să n-ai habar!

dedicata fiului meu Alexandru

13.08.2014

foto internet

Camelia Cristea