Eu știam că vii cu alai de flori,
Căutam în august, umbra și răcoarea
Și vorbeam cu tine, noaptea până-n zori!
Îți spuneam povești, cu prinți și prințese,
Zânele frumoase nu lipseau defel,
Prin castele - gânduri visele frumoase,
Tu erai puternic ca un templier.
Îi spuneam ursitei să-ți presare-n cale
Crestele semețe și un verde crud,
Aripilor tale să le placă zborul,
Și să vezi seninul, cerul când e nud.
Când în mine clocot de durere surdă,
A deschis o lume, ce n-o cunoșteam,
Ai venit în viață, țipat - bucurie,
Eu eram și Mamă, pruncul mi-l nășteam.
Te-am luat în brațe, un pui mic de Om,
Mi-ai intrat în suflet ca o vâlvătaie
Și-am aprins Iubirea, crește ca un pom,
Uneori sunt slabă și mă pierd cu firea.
M-am rugat la sfinți să te ocrotească,
Drumul tău să fie, unul drept frumos,
Soarele împlinirii să-ți între, în casă
Viața zi senină, mereu cu folos...
Azi de ziua ta, îmi ești mai departe,
Și am scris poemul, lacrimi mari de dor,
Te îmbrățișez ca și prima dată...
Numai gândul ăsta și îmi dă fiori...
Rugă mea de Mamă, e acum cu tine,
Să fii Om în toate, să îți fie bine,
Anii ce-ți sunt dați binecuvântare,
Dragostea alături, ram frumos de floare!
Dedicată fiului meu Alexandru, cu ocazia zilei de naștere! La mulți ani!
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu