luni, 11 august 2014

Pe un drum,



Pe un drum de țară, colbul iar tresare,
Răscolit de roată și umbre de cai,
N-a plouat de-o lună, soarele-l usucă,
Stopii mari de ploaie sunt legați în rai.

Ulița-i pustie, case ard în soare
Și's topite parcă de lungi așteptări,
Doar bătrâni sărmani așteptând scrisoare,
Sau un telefon de la pruncii lor.

Se deșira vremea, dintr-un ghem de ață
Firele sărace parcă fără rost,
Unde e lumina din lampa gutuii
Prunele furate, când nici nu s-au copt?

Unde sunt bostanii ce în toiul nopții
Atinși de baghetă deveneau trăsuri,
Unde sunt toți caii și toți călăreții
Ce din vise mari își făceau armuri?

Au plecat în lumea lui a€œ fost odată
Și ajung poveste, se mai scriu prin cărți,
Pe un drum de țară, colbul iar tresare,
L-a trezit un gând...”poate te întorci!”


11.08.2014

foto Mircea Bezergheanu

Camelia Cristea