Pe un drum de țară,
colbul iar tresare,
Răscolit de roată și
umbre de cai,
N-a plouat de-o lună,
soarele-l usucă,
Stopii mari de ploaie
sunt legați în rai.
Ulița-i pustie, case ard
în soare
Și's topite parcă de
lungi așteptări,
Doar bătrâni sărmani
așteptând scrisoare,
Sau un telefon de la
pruncii lor.
Se deșira vremea,
dintr-un ghem de ață
Firele sărace parcă
fără rost,
Unde e lumina din lampa
gutuii
Prunele furate, când
nici nu s-au copt?
Unde sunt bostanii ce în
toiul nopții
Atinși de baghetă
deveneau trăsuri,
Unde sunt toți caii și
toți călăreții
Ce din vise mari își
făceau armuri?
Au plecat în lumea lui a€œ fost odată
Și ajung poveste, se mai
scriu prin cărți,
Pe un drum de țară,
colbul iar tresare,
L-a trezit un
gând...”poate te întorci!”
11.08.2014
foto Mircea Bezergheanu
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu