marți, 23 septembrie 2014

Depărtări


Atâtea depărtări stau astăzi între noi
Și ninge arămiul în frunza ofilită
În brațele pădurii te chem adeseori
Mă lepăd de dureri și vin încet spre ușă.

Mai potolesc și dorul, ce s-a pornit a plânge
Îi șterg cu mână caldă, o lacrimă de sânge
Târziul stă pitit într-un ungher de ceas,
Pe talpa unui gând doar țepii mi-au rămas.

Scrisoarea cea dintâi, o știu pe dinafară,
O aripă de înger și inima îmi zboară
În mugurii de brad se mai aud trei șoapte,
Printre cărări de vis am ațipit în noapte.

Mai cred că-n primăvară tu o să-mi fii copac
Și-n frunza ta cea verde poate și eu încap
Să picure cu mir din teiul înflorit
Și-atunci poate-am să uit de cât am pătimit!



foto internet


Camelia Cristea